triumfalísm s.n. Atitudine de încredere exagerată în sine însuși, în propriile-i idei sau teorii. (< fr. triomphalisme) Vezi definitia »

CARTEZIANISM (‹ fr.) s. n. 1. Filozofia lui Descartes. 2. Filozofia discipolilor lui Descartes („școala carteziană”) și a celor care s-au numit ei înșiși cartezieni: Malebranche, Spinoza, Leibniz. 3. Tradiție filozofică și științifică, de la Descartes pînă în zilele noastre (G. Bachelard, Ed. Husserl, N. Chomski), pretinzînd caracteristicile gîndirii lui Descartes: metodă, origine, rigoare, recuperarea perspectivei idealiste. Vezi definitia »

ELECTROTROPÍSM s.n. Orientare în anumite direcții a organismelor vii sub influența curentului electric; galvanotropism. [< fr. électrotropisme]. Vezi definitia »

NEUROTROPÍSM s.n. Afinitatea unor toxine sau germeni față de sistemul nervos. [< fr. neurotropisme]. Vezi definitia »

ANARHOSINDICALÍSM s.n. Variantă a anarhismului care, atribuind sindicatelor rolul primordial în lupta clasei muncitoare, neagă necesitatea partidului și a statului dictaturii proletariatului. [< rus. anarho-sindikalizm]. Vezi definitia »