caleáșcă (caléști), s. f. – Trăsură elegantă, pe arcuri foarte flexibile. – Mr. caleașcă. Cuvîntul a putut intra în rom. pe mai multe căi, deoarece apare în multe limbi europene. Pare a fi de origine cehă, kolesa (de la kolo „roată”), de aici germ. Kalesche, it. calessa, fr. calèche (› sp. calesa). Cf. pe de altă parte, tc. kaleșka, bg. kaliaska, mag. kalicka, pol. kolasa, rus. koljaska. În rom. pare să fi intrat din tc. sau din rus. (din bg., după Conev; însă istoria cuvîntului bg. nu este clară; din mag. după Gáldi, Dict., 112). Meyer, Neugr. St., II, 74, îl derivă din rom. ngr. ϰαλιάσϰα. Vezi definitia »

GÁNGĂ s. f. partea sterilă dintr-un zăcământ mineral. (< fr. gangue) Vezi definitia »

DÚZĂ s. f. 1. ajutaj. 2. piesă masivă de oțel, pentru reducerea presiunii fluidului care erupe dintr-o sondă. 3. filieră (2). (< germ. Düse) Vezi definitia »

ALÉRTĂ, alerte, s. f. (Adesea fig.) Alarmă. ♦ Semnal convențional internațional prin care se atrage atenția oamenilor de știință asupra producerii sau iminenței producerii unor fenomene cerești ale căror evoluție și consecințe geofizice trebuie urmărite. – Din fr. alerte. Vezi definitia »

ZBĂNȚUITÚRĂ, zbănțuitúri, s. f. Zbânțuitură. (zbănțui + suf. -tură) Vezi definitia »