NÓVĂ, nove, s. f. Stea variabilă a cărei strălucire crește puternic și relativ brusc, pentru a reveni apoi treptat la strălucirea inițială. – Din fr. nova. Vezi definitia »

FEROCIANÚRĂ, ferocianuri, s. f. Compus chimic rezultat prin combinarea (în alte proporții decât la fericianură) a fierului, a cianogenului și a unui metal. – Din fr. ferrocyanure. Vezi definitia »

PIRÓZĂ s.f. Arsură care se simte uneori în piept și spre gât la câteva ore după masă. [Cf. fr., gr. pyrosis]. Vezi definitia »

AREÓLĂ s. f. 1. pată incoloră pe suprafața unui organ. ◊ cerc roșiatic care înconjură o zonă inflamată a pielii. 2. suprafața pigmentată care înconjură mamelonul sânului. 3. parte a irisului care include pupila. (< fr. aréole, lat. areola) Vezi definitia »

LIPOLÍZĂ s. f. descompunere a grăsimilor în acizi grași și glicerină, în procesul digestiei. (< fr. lipolyse) Vezi definitia »