IDEALÍSM s.n. 1. Orientare fundamentală în filozofie, opusă materialismului, care consideră spiritul, conștiința, ideea drept factor primordial, iar materia, natura, existența ca factor secund. 2. (Rar) Urmărire dezinteresată a unui ideal. [Pron. -de-a-. / < fr. idéalisme]. Vezi definitia »

OBSCURANTÍSM s. n. stare de înapoiere culturală. ◊ atitudine ostilă față de răspândirea științei și culturii. (< fr. obscurantisme) Vezi definitia »

VANDALÍSM s. n. distrugere a bunurilor și a valorilor culturale și artistice ale unui popor, oraș etc. (< fr. vandalisme) Vezi definitia »

HITLERÍSM s. n. Doctrină rasistă și dictatorială elaborată de Hitler. – Din fr. hitlérisme. Vezi definitia »

FONETÍSM s. n. 1. totalitatea formelor utilizate într-o limbă. 2. mod de pronunțare propriu unei limbi, unui dialect sau grai. (< fr. phonétisme) Vezi definitia »