IMOBILÍSM s. n. atitudine de imobilitate; opoziție sistematică față de orice inovație, progres etc. (< fr. immobilisme) Vezi definitia »

HEMIMORFÍSM s. n. (min.) proprietate a substanțelor cristalizate de a face ca axele de simetrie să treacă prin două elemente neidentice ale cristalului. (< engl. hemimorphism) Vezi definitia »

RADICALÍSM s. n. Preconizare și practicare a metodelor radicale în soluționarea unor probleme. – Din fr. radicalisme. Vezi definitia »

LUMINÍSM² s. n. iluminism (1). (< lumină + -ism) Vezi definitia »

MONOGENÍSM s. n. teorie antropologică potrivit căreia toate rasele umane provin dintr-un tip primitiv comun. (< fr. monogénisme) Vezi definitia »