LÉCȚIE s. f. 1. formă de bază a organizării muncii didactice, prin care se transmit elevilor anumite cunoștințe într-o unitate de timp; oră de școală consacrată unei anumite discipline. ♦ a da (sau a lua) ~ ții = a (se) medita (2) în particular. ◊ temă, ceea ce elevul are de învățat la o materie într-o zi. 2. (fig.) învățătură morală, experiență (culeasă în urma unei întâmplări etc.). 3. dojană, mustrare. (< germ. Lektion, lat. lectio) Vezi definitia »

MONOMANÍE, monomanii, s. f. Stare patologică în care bolnavul este obsedat de un singur gând; idee fixă. – Din fr. monomanie. Vezi definitia »

BILOGÍE s.f. (Liv.) Dilogie. [< fr. bilogie]. Vezi definitia »

HIPNOPATÍE s. f. maladie microbiană care se manifestă printr-un somn greu, prelungit; boala somnului. (< fr. hypnopathie) Vezi definitia »

CONDRODISTROFÍE s. f. boală datorată unei tulburări de condrogeneză; condrodisplazie. (< fr. chondrodystrophie) Vezi definitia »