ASCULTÁRE, ascultări, s. f. Acțiunea de a asculta și rezultatul ei. ◊ Expr. (Înv.) A fi (sau a sta etc.) sub ascultarea cuiva = a fi în slujba, sub autoritatea cuiva, a asculta de cineva. ♦ Făgăduință de deplină supunere făcută de monahi; ucenicie făcută de cel ce intră în monahism. Vezi definitia »

DRIBLÁRE, driblări, s. f. Acțiunea de a dribla și rezultatul ei; dribling. – V. dribla. Vezi definitia »

zuruíre s. f., g.-d. art. zuruírii; pl. zuruíri Vezi definitia »

ȘONTÂCĂÍRE, șontâcăiri, s. f. Acțiunea de a șontâcăi și rezultatul ei. – V. șontâcăi. Vezi definitia »

ZÂMBÍRE, zâmbíri, s.f. ~ 2. Strălucire; scânteiere. Vezi definitia »