EBÉN s. n. Varietate de lemn tare, greu și de culoare închisă, obținută din arbori exotici, în special din abanos, și intrebuințată la confecționarea mobilei de lux și a unor obiecte decorative. – Din fr. ébène, lat. ebenus. Vezi definitia »

POLÉN, (rar) polenuri, s. n. (Bot.) Pulbere, de obicei galbenă, constituită din grăuncioare microscopice produse de anterele staminelor. – Din fr., lat. pollen, germ. Pollen. Vezi definitia »

CRIOGÉN, -Ă adj. care produce frig; refrigerent. (< fr. cryogène) Vezi definitia »

FITOGÉN, -Ă, fitogeni, -e, adj. (Geol.; despre roci) De origine vegetală. – Din fr. phytogène. Vezi definitia »

OLIGOFREN Vezi definitia »