Definita cuvantului aplomb
APLÓMB s.n. 1. Direcție verticală, verticalitate. ♦ Poziție și direcție a picioarelor unui animal în raport cu pământul și cu planul median al corpului. 2. (Fig.) Îndrăzneală, siguranță în felul de a se purta și de a vorbi. [< fr. aplomb].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu aplomb
STRÂMB, -Ă, strâmbi, -e, adj., adv. I. Adj. 1. (Despre lucruri) Care prezintă neregularități sau abateri de la forma normală, dreaptă; diform. ♦ (Despre drumuri) Lipsit de aliniere, cotit, întortocheat. 2. Lăsat sau căzut într-o parte; aplecat, înclinat. ♦ (Despre oameni sau părți ale corpului lor) Încovoiat, îndoit, gârbovit; adus de șale; p. ext. deformat, pocit. 3. Fig. Nedrept, injust, incorect. ♦ Făcut pentru a înșela. II. Adv. 1. Cu spatele încovoiat sau cu corpul aplecat într-o parte, sucit. ◊ Expr. A sta (sau a ședea) strâmb și a judeca drept = a recunoaște adevărul. 2. Într-o parte, pieziș; p. ext. în neorânduială, dezordonat. ◊ Expr. A râde (sau a surâde, a zâmbi) strâmb = a râde (sau a surâde, a zâmbi) în silă, forțat, nesincer. A privi (sau a se uita) strâmb = a privi, a se uita urât, dușmănos. A călca strâmb = a avea o comportare incorectă, imorală. 3. În mod fals, mincinos, neadevărat. Vezi definitia »
CORIÁMB s.m. Picior de vers greco-latin, format dintr-un troheu și un iamb. [Pron. -ri-amb, scris și choriamb. / < fr. choriambe, cf. gr. choriambos < choreios – troheu, iambos – iamb]. Vezi definitia »
tărâmb s.n. (reg.) interval de timp. Vezi definitia »
CLOCIÚMB s. m. (Reg.) Partea rămasă deasupra pământului din trunchiul unui copac tăiat; buturugă. – Din cloambă + pociumb. Vezi definitia »
SCĂLẤMB, SCĂLẤMBĂ, scălấmbi, scălấmbe, adj. Strâmb. (din zgâmboi1; sau din gr. σκαληνός prin încrucișare cu lat. strambus; cf. it. scalembro) Vezi definitia »