undí, undésc, vb. IV (reg.) 1. a pescui cu undița. 2. a căuta cu lingura prin fiertură o bucată de carne, de pește. Vezi definitia »

CIORDÍ, ciordesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A fura (lucruri mărunte); a șterpeli. – Din țig. cior (part. ciordiom). Vezi definitia »

șindi, șindesc v. t. (intl.) a tăia, a spinteca. Vezi definitia »

răspîndí (răspândésc, răspândít), vb. – 1. A împrăștia, a extinde, a risipi. – 2. A propaga, a dezvalui. – Mr. arăspindescu, arăspîndire. Sl. raspąditi (Cihac, II, 255). Der. de la un lat. *re-expandῑre ‹ expandĕre (Pascu, I, 38) este improbabilă. – Der. răspînditor, adj. (care răspîndește, care dezvăluie). Vezi definitia »

mardí (mardésc, mardít), vb. – A bate, a chelfăni. Țig. mar-, participiul mardo „a lovi” (Bogrea, Dacor., I, 280; Graur 168; Juilland 167). Cuvînt de argou, ca și der. mardeală, s. f. (bătaie); mardeiaș, s. m. (bătăuș). Din același participiu provine țig. mardo, pl. marde „căldărușă”, de unde argoticul mardei, s. m. pl. (bani) cu sing. reconstituit mardeu, s. m. (monedă de un leu). Vezi definitia »