Definita cuvantului apotecie
APOTÉCIE s.f. (Biol.) Organ reproducător în formă de cupă la ascomicete și licheni, în care se formează ascele. [Gen. -iei, var. apoteciu s.n. / < fr. apothécie, cf. gr. apotheke – depozit].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu apotecie
ORTOMETRÍE s. f. redresare și fixare în poziție normală a uterului deplasat. (< fr. orthométrie) Vezi definitia »
RADIOTERAPÍE s. f. Metodă de tratare a unor boli prin acțiunea razelor X. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radiothérapie. Vezi definitia »
ANGIOGENÍE s. f. Formarea și dezvoltarea vaselor de sânge. [Pr.: -gi-o-] – Din fr. angiogénie. Vezi definitia »
ENTERORAFÍE s. f. sutură a unei plăgi intestinale. (< fr. entérorrhaphie) Vezi definitia »
HISTEROTOMÍE s.f. (Med.) Deschidere a uterului pentru extragerea fătului în cazul unei nașteri anormale. [Gen. -iei. / < fr. hystérotomie, cf. gr. hystera – uter, tome – tăiere]. Vezi definitia »