iréu (iréi), s. m. – Berbec de prăsilă. Mag. ürü (Cihac, II, 509). În Trans. Vezi definitia »

EPIGÉU, -ÉE adj. (Despre animale, plante; op. hipogeu) Care trăiește la suprafața pământului. ♦ (Despre un mod de germinație) În care cotiledoanele sunt la suprafața pământului. [< fr. épigé, cf. gr. epi – pe, ge – pământ]. Vezi definitia »

PLISÉU, pliseuri, s. n. Cută sau grup de cute înguste, regulate și dese, obținute prin plisare; plisaj. – Din fr. plissé. Vezi definitia »

RAFÉU s.n. Linie de joncțiune a două jumătăți simetrice ale unei formații anatomice sau ale unui organ. [< fr. raphé, cf. gr. raphe – sutură]. Vezi definitia »

TROHÉU s. m. picior de vers dintr-o silabă lungă (accentuată) și una scurtă (neaccentuată); coreu. (< fr. trochée) Vezi definitia »