TRANSMISIÚNE s. f. 1. faptul de a transmite; transmitere. 2. comunicare între un post emițător și un post receptor de telegrafie, telefonic sau radiofonic; emisiune radiofonică. ◊ (mil.; pl.) trupe specializate în executarea și asigurarea legăturilor prin radio, telefon etc. 3. (jur.) trecere a unui lucru, a unui drept unei alte persoane. (< fr. transmission, lat. transmissio) Vezi definitia »

EFRACȚIÚNE s.f. v. efracție. Vezi definitia »

INAPTITÚDINE s.f. Lipsă de aptitudine, nepricepere. [Cf. fr. inaptitude]. Vezi definitia »

CÉRNE, cern, vb. III. 1. Tranz. (Adesea fig.) A trece un material prin sită sau prin ciur, pentru a alege sau pentru a separa granulele mai mici de cele mai mari sau pentru a înlătura corpurile străine. 2. Tranz. Fig. A distinge. 3. Intranz. unipers. Fig. A ploua mărunt, a bura. 4. Tranz. Fig. A alege partea bună, valabilă (dintr-un studiu, dintr-o concepție etc.), eliminând restul; a discerne. – Lat. cernere. Vezi definitia »

ASPERSIÚNE s. f. 1. stropire cu apă a corpului. 2. metodă de udare cu apă a unei culturi, aruncată sub formă de picături imitând ploaia. (< fr. aspersion, lat. aspersio) Vezi definitia »