HABITÚDINE s. f. obișnuință; deprindere, obicei. ◊ mod de comportament, istoricește constituit, al indivizilor aparținând aceluiași grup. (< fr. habitude, lat. habitudo) Vezi definitia »

CONSEMNAȚIÚNE s.f. (Rar) Consemnare. ◊ Casă de economii și consemnațiuni = instituție la care se depun economiile spre păstrare și valorificare. [Var. consemnație s.f. / după fr. consignation, it. consegnazione]. Vezi definitia »

NUNCUPAȚIÚNE s.f. v. nuncupație. Vezi definitia »

spusăciúne s.f. (înv.) zisă, spusă, spusătură. Vezi definitia »

SUPRAEXPÚNE vb. III. tr. A expune prea mult o emulsie fotografică. [După fr. surexposer]. Vezi definitia »