POLEMÁRH s. m. comandant al armatei (în Grecia antică). (< fr. polémarque, gr. polemarkhos) Vezi definitia »

ECLEZIÁRH, ecleziarhi, s. m. Cleric care are în grija sa rânduiala serviciului religios într-o biserică sau într-o mănăstire. [Pr.: -zi-arh] – Din fr. ecclésiarque. Vezi definitia »

TETRÁRH, tetrarhi, s. m. 1. Guvernatorul unei tetrarhii. 2. Titlu dat de romani anumitor principi tributari de la frontierele răsăritene ale imperiului. – Din lat. tetrarches, ngr. tetrárchis, fr. tétrarque. Vezi definitia »

TAXIÁRH s.m. (Ant.) Comandant al unei unități din infanteria greacă. ♦ Comandant al unui corp de cavalerie sau al unei unități navale din Grecia antică. [Pron. -xi-arh. / < fr. taxiarque, gr. taxiarchos]. Vezi definitia »

FILÁRH s. m. (ant.) 1. șef de trib sau magistrat în diverse cetăți grecești. 2. șef al unui escadron atenian. (< fr. phylarque, gr. phylarkos) Vezi definitia »