DITIRÁMBIC, -Ă, ditirambici, -ce, adj. 1. Care aparține ditirambilor (1), privitor la ditirambi. 2. Fig. (Despre stil, vorbire, cuvinte etc.) Plin de elogii exagerate; emfatic, retoric. – Din fr. dithyrambique, lat. dithyrambicus. Vezi definitia »

ȘIRETLÍC, șiretlicuri, s. n. Procedeu, faptă de om șiret²; truc folosit pentru a înșela buna-credință a cuiva; șmecherie, vicleșug. – Din tc. șirretlik. Vezi definitia »

MÁGIC, -Ă adj. 1. referitor la magie; ocult. ♦ baghetă ~ă = baghetă de magician, (p. ext.) de scamator. ◊ ochi~ = indicator luminos de funcționare a aparatelor de radiorecepție. 2. (fig.) fermecător, încântător; feeric. (< fr. magique, lat. magicus) Vezi definitia »

ECTÓPIC, -Ă adj. care prezintă ectopie. (< fr. ectopique) Vezi definitia »

FONOGRÁMIC, -Ă adj. Referitor la fonogramă. [< fr. phonogrammique]. Vezi definitia »