iréu (iréi), s. m. – Berbec de prăsilă. Mag. ürü (Cihac, II, 509). În Trans. Vezi definitia »

CADUCÉU s.n. Sceptru în formă de baston încolăcit de doi șerpi, semn distinctiv al lui Hermes (Mercur), zeul comerțului. [Pl. -uri. / < lat. caduceum, cf. fr. caducée]. Vezi definitia »

meréu adv. – 1. (Trans., adj.) Continuu, fără întrerupere. – 2. Încontinuu, neîntrerupt. – 3. Totdeauna, fără încetare. – 4. (Banat, Olt.) Calm, liniștit. Origine necunoscută. Cuvînt puțin studiat. Unica ipoteză cunoscută, care-l pune în legătură cu mag. mero „curat” (Bogrea, Dacor., I, 270; Scriban), nu pare potrivită. Se folosește în toate provinciile rom., dar nu se află în dialecte. Ar putea fi un der. de la mere, forma dialectală a lui merge „a păși; a continua”; dar der. cu suf. -eu, nu este curentă. Pentru sensul adj., cf. Pașca, Dacor., X, 315. Vezi definitia »

RADIORELÉU s. n. sistem de radiocomunicație între două stațiuni prin intermediul stațiunilor intermediare. (< engl. radio-relay) Vezi definitia »

troleu, trolee s. n. (er.) penis. Vezi definitia »