Definita cuvantului arhiloc
ARHILÓC s.m. Vers al poeziei latine și grecești, prezentând două variante : mare arhiloc = vers compus din șapte picioare, dintre care primele patru sunt dactili (sau spondei) și ultimele trei sunt trohei ; mic arhiloc = vers format din trei picioare, cu doi dactili și o silabă. [Cf. lat. archilochium, gr. archilocheios < Archilochos – poet liric grec din antichitate].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu arhiloc
prapalóc, prapalóci, s.m. (reg.) om de nimic; secătură, lichea, canalie. Vezi definitia »
homâltóc s.n. (reg.) ghemotoc, gomoloz, folomoc. Vezi definitia »
poțóc (-ci), s. m. – (Trans.) Șobolan. Mag. páczak (Candrea). Vezi definitia »
ZOROBÓC s. n. (Maram.) Agoniseală. (din ucr. zaroboc) Vezi definitia »
mijlóc (mijloáce), s. n. – 1. Miez, centru. – 2. Talie, cingătoare, brîu. – 3. Intermediu, formă, metodă. – 4. (Pl.) Posibilități, avere, bogăție. – Var. (Munt.) miljoc. Mr. ńoldzuc, ńoldzică, megl. mejluc, istr. mejloc. Lat. mĕdius locus (Cipariu, Gram., 95; Pușcariu 1076; Candrea-Dens., 1112; REW 5462) sau, mai curînd, în interiorul românei, din miez loc, cf. fr. milieu. Der. direct din lat. *mediulocu ar prezenta dificultatea lui l intervocalic, pe care Pușcariu încerca s-o soluționeze prin intermediul unei forme *mediolus locus, care pare inutilă. Rezultatul miez- › mij- se datorează, după Densusianu, Filologie, 447 și Candrea, influenței sl. mežda; mai curînd se datorează dificultății de pronunțare a grupului zl, puțin obișnuit în rom., care ar fi dezvoltat un iot, de unde mij-, ca și breaz › breji. Der. mijlocaș, adj. (de mijloc); mijlocaș, s. m. (locuitor cu o situație economică de mijloc; calul de la mijloc la un vehicul tras de trei cai); mijlocel, adj. (median); mijloci, vb. (a intermedia, a interveni, a se interpune; a obține, a procura); mijlocitor, adj. (care intermediază); mijlociu, adj. (mediu; mediocru, curent); mijlocie, s. f. (medie, termen mediu); nemijlocit, adj. (imediat). Vezi definitia »