povód, povóduri, s.n. (înv. și reg.) 1. marș, călătorie. 2. convoi. 3. (înv.) motiv, cauză, pricină. 4. (despre cai; în expr.) a duce în povod = a duce de căpăstru; a lua în povod = a lua de căpăstru. 5. (despre oameni; în expr.) a da povod = a da (cuiva) prilej, motiv; a lua în povod = a-și bate joc, a lua în râs. Vezi definitia »

DECAPÓD, decapode, s. n. 1. (La pl.) Ordin de crustacee cu zece picioare; (și la sg.) crustaceu care face parte din acest ordin. 2. (La pl.) Ordin de cefalopode care au zece tentacule și un rudiment de cochilie; (și la sg.) moluscă din acest ordin. 3. (Tehn.) Locomotivă cu aburi cu cinci osii motoare cuplate, folosită la trenurile de marfă. – Din fr. décapodes. Vezi definitia »

CECIL of CHELWOOD [sésil əv tʃélu:d], Edgar, viconte (1864-1958), om politic britanic. Unul dintre creatorii statutului viitoarei Ligi a Națiunilor. În calitate de comisar al Ligii Națiunilor, a încercat să dezamorseze conflictele provocate de agresiunea Japoniei în Manciuria și a Italiei în Ethiopia. Premiul Nobel pentru pace (1937). Vezi definitia »

VOIEVÓD, voievozi, s. m. 1. (În evul mediu) Titlu dat domnilor Moldovei și Țării Românești, precum și guvernatorului Transilvaniei (până în 1571), domn, vodă; p. ext. principe; persoană care avea acest titlu. 2. (Înv.) Comandant de oaste; căpitan. ♦ (În credința ortodoxă, creștină) Căpetenie a cetelor de îngeri. 3. Mai-marele unei cetăți, al unui ținut; guvernator; p. ext. boier de rang mare. 4. Căpetenie a unei cete sau a unui sălaș de țigani. [Var.: voivód s. m.] – Din sl. vojevoda. Vezi definitia »

TRIPÓD s.n. 1. (Ant.) Scaun de bronz cu trei picioare, frumos arcuite, pe care ședea sibila în timpul oracolelor din templul de la Delfi, închinat zeului Apolo. ♦ Trepied. 2. (Mar.) Macara alcătuită din trei picioare reunite la partea de sus. [< fr. tripode]. Vezi definitia »