ștos, ștósuri, s.n. (reg.) 1. lovitură, izbitură; ghiont. 2. grămadă de scânduri. Vezi definitia »

vânjós adj. m., pl. vânjóși; f. vânjoásă, pl. vânjoáse Vezi definitia »

VOLUMINÓS, -OÁSĂ adj. Care are volum mare, care ocupă mult loc în spațiu; cuprinzător. ♦ (Despre persoane) Corpolent, gras. ♦ (Despre cărți) Care are file multe; gros. [Cf. fr. volumineux, it. voluminoso]. Vezi definitia »

A FI LĂUDĂROS a se bărbieri, a-și burzului creasta, a se căca pe el, a se cocoși, a-și da aere / ifose, a se da artist / artizanat / crocant / grande / lebădă / mare / rotund, a se da mare sculă de basculă, a face pe boierul / pe nebunu’, a fi cu borșul la foc și cu peștele în iaz, a se împăuna, a-i muri (cuiva) lăudătorii, a se rupe în figuri, a se simți miez, a-și ține nasul pe sus, a umbla cu nasul pe sus, a umbla în bășini, a se umfla în pene, a i se umfla (cuiva) pipota, a nu-și vedea lungul nasului. Vezi definitia »

MRĂNIȚÓS, -OÁSĂ, mrănițoși, -oase, adj. (Despre pământ) Peste care s-a împrăștiat mraniță; îngrășat cu mraniță. – Mraniță + suf. -os. Vezi definitia »