REMINISCÉNȚĂ s. f. 1. amintire vagă, tulbure a unor fapte sau imagini din trecut. ♦ teoria ~ței = teorie platoniciană potrivit căreia omul recunoaște ideile pe care le-ar fi contemplat într-o existență anterioară. 2. (psih.) evocare bruscă a unor fapte ce păreau uitate. 3. rămășiță, urmă. (< fr. réminiscence, lat. reminiscentia) Vezi definitia »

macavelă, macavele s. f. (înv.) metodă de anchetă constând în legarea celui anchetat cu lanțuri de mâini și suspendarea lui. Vezi definitia »

PREDOMINÁNȚĂ s.f. Predominare. [Cf. fr. prédominance, it. predominanza]. Vezi definitia »

INTERFERÉNȚĂ s.f. Întâlnire, încrucișare, combinare a două sau mai multe fenomene, întâmplări, fapte etc. ♦ Fenomen de suprapunere a efectelor a două (sau mai multe) mișcări vibratorii provenind din surse diferite. [< fr. interférence]. Vezi definitia »

báieră (pop.) s. f., g.-d. art. bắierii / báierii; pl. bắieri / báieri Vezi definitia »