Definita cuvantului articulație
ARTICULÁȚIE s.f. 1. Încheietură, legătură (mobilă) între oase. ♦ Legătură între două corpuri solide, care permite rotirea lor în jurul unui punct sau al unei axe. 2. Mod de a pronunța, de a rosti un sunet; pronunțare a unui sunet; articulare. ◊ Bază de articulație = modul de pronunțare a sunetelor, care se face într-un anumit fel în fiecare limbă sau dialect. [Gen. -iei, var. articulațiune s.f. / cf. fr. articulation, lat. articulatio].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu articulație
PAGINÁȚIE s.f. (Poligr.) Așezare în pagini a materialului cules în șpalturi; paginare; secție unde se face această operație. ♦ Numerotare a paginilor unei cărți. [Gen. -iei, var. paginațiune s.f. / cf. fr. pagination]. Vezi definitia »
TEURGÍE s. f. (Livr.) Magie albă. [Pr.: te-ur-] – Din fr. théurgie, lat. theurgia. Vezi definitia »
POLACHIURÍE s. f. urinare frecventă (în cistite). (< fr. pollakiurie) Vezi definitia »
postgaranțíe (post-ga-) s. f., art. postgaranțía, g.-d. postgaranțíi, art. postgaranțíei Vezi definitia »
CISTOSCOPÍE s. f. examen endoscopic al vezicii urinare cu cistoscopul. (< fr. cystoscopie) Vezi definitia »