șuiós, -oásă, adj. (reg.) 1. astmatic; tuberculos. 2. (despre cai; în forma: șâios) bolnav de emfizem pulmonar. 3. (despre oameni) scrofulos. 4. (despre cai) care are răni purulente pe corp. Vezi definitia »

GIBÓS, -OÁSĂ adj. 1. în formă de cocoașă. 2. cu proeminențe rotunjite. (< fr. gibbeux, lat. gibbosus) Vezi definitia »

VÂRTÓS, -OÁSĂ, vârtoși, -oase, adj., adv. I. Adj. 1. Puternic, voinic, viguros, robust. 2. Tare, des, îndesat, solid, dur, dens, compact. ♦ (În expr.) Vârtos la cap = dârz, încăpățânat, îndărătnic. ♦ (Despre vinuri) Care are o concentrație mare de alcool; tare. II. Adv. 1. Cu putere, cu forță, cu tărie, zdravăn. 2. (La comparativ) Mai ales, mai cu seamă, mai mult, cu atât mai mult. – Lat. virtuosus (< virtus, -utis). Vezi definitia »

homocós, -oásă, adj. (reg., înv.) nisipos. Vezi definitia »

ATHOS (HÁGIÓN ÓROS) 1. Masiv muntos și pen. în Grecia de NE, în Pen. Calcidică. Alt. max.: 2.033 m. 2. Republică monastică, cu regim de departament ad-tiv autonom în cadrul Greciei; 336 km²; 1,5 mii loc. (1981); reșed.: Karyaí. Climă mediteraneană. Numeroase mănăstiri ortodoxe („Marea Lavră”, „Vatopedi” ș.a.), întemeiate cu începere din sec. 9, în care se găsesc valoroase fresce, mozaicuri, sculpturi în lemn, manuscrise rare. Încă din sec. 14 numeroși domni români au reparat, refăcut și înzestrat mănăstiri de la A. La sfîrșitul sec. 16 au început „închinările” de mănăstiri și moșii din Țările Române comunităților grecești de la A., situație curmată de legea secularizării averilor mănăstirești adoptată în 1863 de domnitorul Al.I. Cuza. Importanță religioasă și turistică. Vezi definitia »