Definita cuvantului asertoric
ASERTÓRIC, -Ă adj. (Log.) Care are caracterul unei aserțiuni. ◊ Judecată asertorică = judecată în care se afirmă sau se neagă existența a ceva, care arată o situație de fapt fără a fi dovedită. [< fr. assertorique].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu asertoric
LEXEMÁTIC, -Ă, lexematici, -ce, adj. (Lingv.) Referitor la lexem. – Din fr. lexématique. Vezi definitia »
DIACRÍTIC adj. semn ~ = semn grafic care modifică valoarea fonetică a unei litere. (< fr. diacritique, gr. diakritikos) Vezi definitia »
chiríc, chiríci, s.m. (reg.) 1. greier. 2. purece. 3. copil neastâmpărat, turbulent. Vezi definitia »
IDEOGRAMÁTIC, -Ă adj. ideografic. (< fr. idéogrammatique) Vezi definitia »
ASISTÓLIC, -Ă adj. Referitor la asistolie. [< fr. asystolique]. Vezi definitia »