SÂMBURE, sâmburi, s. m. 1. Parte din interiorul unor fructe, cu învelișul lemnos, care conține sămânța; p. restr. partea moale a seminței, care conține substanța germinativă. ♦ (Impr.) Sămânță. 2. Fig. Parte centrală, fundamentală, esențială a unui lucru, a unei acțiuni; miez, inimă, nucleu; p. ext. germen. ♦ (Concr.) Grup restrâns de oameni care acționează în mod organizat și care formează nucleul unei grupări mai mari. ♦ Fig. Esență, idee esențială. 3. Fig. Părticică, fărâmă. [Var.: (rar) sâmbur s. m.] – Cf. alb. sumbull, thumbull. Vezi definitia »

AUTOREPRODÚCERE s. f. însușire a materiei vii prin care organismele își asigură, automat și de la sine, urmași. (< auto¹- + reproducere) Vezi definitia »

ACOMODÁRE s. n. 1. acțiunea de a se acomoda; acomodație. ♦ ~ vizuală = modificare spontană a curburii cristalinului. 2. (biol.) adaptare individuală care nu afectează decât fenotipul. 3. (lingv.) asimilație parțială între două sunete în contact direct. (< acomoda) Vezi definitia »

BOLBOROSÍRE, bolborosiri, s. f. Faptul de a bolborosi, zgomot făcut de ceva care bolborosește; bolboroseală, bolborosit. – V. bolborosi. Vezi definitia »

AVÂNTÁRE s. f. Acțiunea de a (se) avânta. – V. avânta. Vezi definitia »