HEMISPÁSM s.n. Spasm care se produce cu intensitate redusă. [< fr. hémispasme] Vezi definitia »

TAȘÍSM s. n. direcție în pictura abstractă de după cel de-al doilea război mondial, originală în practica diviziunii culorii în tonuri pure, specifică neoimpresionismului, ca și în unele tendințe, precum cele ale picturilor extrem-orientale, în care hazardul intervine ca un element creator al structurării imaginii. (< fr. tachisme) Vezi definitia »

OXICARBONÍSM s. n. intoxicație cu bioxid de carbon. (< fr. oxycarbonisme) Vezi definitia »

autism prosocial; forma eterogena de interactiune cauzata de carenta afectiva. Vezi definitia »

FONETÍSM s. n. 1. totalitatea formelor utilizate într-o limbă. 2. mod de pronunțare propriu unei limbi, unui dialect sau grai. (< fr. phonétisme) Vezi definitia »