Definita cuvantului asonanță
ASONÁNȚĂ s.f. 1. (Lit.) Rimă imperfectă formată numai din identitatea vocalei accentuate. ♦ Repetarea aceleiași vocale accentuate într-un vers sau într-o frază, însoțită de consoane asemănătoare, pentru a produce efecte expresive. 2. Corespondență de sunete. [< it. assonanza, cf. fr. assonance].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu asonanță
MUSTEÁȚĂ s. f. v. mustață. Vezi definitia »
DERMATOPLÁSMĂ s. f. protoplasmă vie, din membrana celulară. (< fr. dermatoplasme) Vezi definitia »
BOLBOTÍNĂ, bolbotine, s. f. (Reg.) Buruiană care servește ca hrană pentru păsări sau ca plantă medicinală. – Bg. bălvotina. Vezi definitia »
CEFALÍTĂ s. f. inflamație a creierului și a membranelor sale. (< fr. céphalite) Vezi definitia »
GEOTÉHNICĂ s.f. Ramură a geologiei care studiază comportarea terenurilor din punctul de vedere al stabilității și al rezistenței. [Gen. -cii. / cf. fr. géotechnique]. Vezi definitia »