STRUCTURALÍSM s. n. Teorie lingvistică contemporană care susține că limba este un sistem autonom, că alcătuiește o structură în care diversele părți se află în relații și se condiționează reciproc. ♦ P. gener. Teorie și metodă aplicată în domeniul unor științe umaniste, care își propun să descopere și să descrie sistemele de relații din știința dată. – Din fr. structuralisme. Vezi definitia »

MARÁSM s. n. (Livr.) Stare de epuizare fizică sau de decădere morală. – Din fr. marasme, ngr. marasmós, germ. Marasmus. Vezi definitia »

FAVORITÍSM s.n. Situație, sistem în care totul se obține prin favoruri și nu prin merite. [Cf. fr. favoritisme]. Vezi definitia »

MONDIALÍSM s. n. concepție cosmopolită care preco-nizează realizarea integrării politice a tuturor țărilor și popoarelor lumii într-o comunitate unică. (< fr. mondialisme) Vezi definitia »

s.m. Membru al cultului mesianic – Mesia + suf. -nic. Vezi definitia »