NEURASTÉNIC, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de neurastenie. (< fr. neurasthénique) Vezi definitia »

BIOACÚSTIC, -Ă I. adj. referitor la bioacustică. II. s. f. ramură a biofizicii care studiază sunetele emise de animale în diverse împrejurări. (< germ. Bioaqustik, engl. bioacustics) Vezi definitia »

ANTITÉRMIC, -Ă adj., s. n. antipiretic. (< fr. antithermique) Vezi definitia »

VRẤSTNIC, -Ă, adj. v. vârstnic. Vezi definitia »

TÓPIC, -Ă, topici, -ce, s. f., s. n., adj. I. S. f. 1. (Lingv.) Ordinea cuvintelor în propoziție sau a propozițiilor în frază. ♦ Parte a sintaxei sau a stilisticii care se ocupă cu studiul ordinii cuvintelor în propoziție și a propozițiilor în frază. 2. (La pl.; în retorica antică) Argumente de natură generală, aplicabile în toate cazurile analoage; locuri comune. II. Adj. 1. Care aparține topicii (I), privitor la topică. 2. (Despre nume) Care denumește locuri, localități. III. S. n., adj. (Medicament) aplicat local, extern. – Din fr. topique, it. topica. Vezi definitia »