VANÍLIE, vanilii, s. f. 1. Plantă exotică erbacee agățătoare din familia orhideelor, cu frunze cărnoase și fructe aromatice, în formă de păstaie, folosite drept condiment (Vanilla planifolia); p. restr. fructul acestei plante, supus unui proces special de fermentare și folosit drept condiment plăcut aromat, datorită conținutului de vanilină. 2. Plantă cu tulpina ramificată și flori albastre sau liliachii cu miros foarte plăcut (Heliotropium peruvianum). ◊ Vanilie sălbatică = plantă erbacee cu tulpina dreaptă, cu frunze eliptice, păroase și cu flori albe sau violacee (Heliotropium europaeum). – Din ngr. vanilli. Cf. it. vaniglia, vainiglia, fr. vanille. Vezi definitia »

FOTOTOPOGRAFÍE s. f. Ramură a fotogrammetriei care se ocupă cu ridicări topografice ale unor porțiuni restrânse din suprafața terestră. – Din germ. Phototopographie, fr. phototopographie. Vezi definitia »

prosomíe, s.f. (înv.) 1. cântare bisericească; podobie. 2. asemănare. Vezi definitia »

VIITOROLOGÍE s. f. știință a viitorului; futurologie. (după fr. futurologie) Vezi definitia »

dimigoríe (dimigoríi), s. f. – Discurs adresat poporului, chemare. Ngr. δημηγορία (Gáldi 172). Sec. XVIII, înv. Vezi definitia »