ERCULEÁN, -Ă, erculeeni, -e, adj. V. herculean. Vezi definitia »

RADIÁN, radiani, s. m. Unitate de măsură pentru unghiuri, egală cu un unghi la centrul unui cerc cuprinzând un arc de cerc a cărui lungime este egală cu raza cercului [Pr.: -di-an] – Din fr. radian. Vezi definitia »

VĂSULEÁN, văsulene, s. n. (Rar) Văsușor. – Din vas + suf. -ul-ean. Vezi definitia »

LANARKIÁN s. n. (Min.) Subdiviziune a straturilor din carbonifer compuse, în principal, din fosile vegetale și prezente îndeosebi în sudul Scoției. [MW] Vezi definitia »

METÁN s.n. Gaz combustibil, inodor și incolor, format dintr-o hidrocarbură aciclică, care emană din pământ în regiunile vulcanice, petrolifere sau mlăștinoase; gaz metan. [< fr. méthane]. Vezi definitia »