Definita cuvantului asuma
ASUMÁ vb. I. tr. 1. A-și lua (ceva) asupra sa; a se angaja la îndeplinirea unui lucru. 2. A accepta ca ipoteză o propoziție (judecată) pentru a constata consecințele care rezultă din ea. [P.i. asúm, 3,6 -mă. / < fr. assumer].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu asuma
AMÁ interj. (Înv., ir.) Zău că..., zău așa. – Din tc. ama „însă”, ngr. amá. Vezi definitia »
forma complexa de organizare umana aflata la granita dintre formal si informal, concretizata prin relatii sociale/interpersonale stabilite intre persoane care ocupa un spatiu precizat intre care exista o concordanta concretizata de valori, atitudini, limbajțraditii, interese comune,mod de a se comporta. Vezi definitia »
ULMÁ, ulm, vb. I. Tranz. (Pop.) A adulmeca; p. ext. a urmări. – Din urma2. Vezi definitia »
ZBUCIUMÁ, zbúcium, vb. I. ~ (din smâc, prin intermediul evoluției: smăcina > *sbăcina > *sbucina și încrucișare formală evidentă cu bucium1 [; sau din lat. bucināre; sau din bucium1, fără a-i putea însă explica semantismul] – din rom. provine ngr. μπουτσμω̃) Vezi definitia »
ÎNGĂIMÁ, îngắim, vb. I. 1. Tranz. A rosti cu greutate, nedeslușit, încurcat; a bolborosi, a îndruga, a îngăla (2); p. ext. a fredona, a cânta. 2. Refl. (Reg.) A sta la îndoială; a zăbovi. [Prez. ind. și: îngáim, îngăimez] – Et. nec. Vezi definitia »