EÓN, eoni, s. m. Ansamblul forțelor eterne emanate de o ființă, care fac posibilă acțiunea sa asupra lucrurilor, în filozofia neoplatonicienilor și a gnosticilor. [Pr.: e-on] – Din fr. éon. Vezi definitia »

CABEZON [cabeθón], Antonio de (c. 1510-1566), organist și compozitor spaniol. Contribuții la dezvoltarea scriiturii pentru instrumentele cu claviatură. A trăit la curtea regilor Carol Quintul și Filip II. Vezi definitia »

GONFALÓN s.n. Steag de război cu partea liberă despicată (care reproducea stema posesorului, având însă de obicei axul longitudinal al reprezentărilor heraldice perpendicular pe lance). ♦ Însemn al vechilor comune italiene sau al unor magistraturi din Italia (medievală). [< it. gonfalone]. Vezi definitia »

HEMICARIÓN s. n. nucleu cu un număr simplu de cromozomi. (< fr. hémicaryon) Vezi definitia »

CICLOTRÓN s. n. accelerator ciclic de particule atomice grele, electrizate, în care aceste particule descriu traiectorii spirale într-un câmp electric alternativ, după care părăsesc acceleratorul cu energii foarte mari. (< fr. cyclotron) Vezi definitia »