HIMÉNIU s. n. partea centrală a ciupercilor, din elemente producătoare de spori; himen¹ (2). (< fr. hyménium, gr. hymenion) Vezi definitia »

VÓINIU, voinii, s. m. (Reg.) Voinea. Vezi definitia »

chinargíu (-ii), s. m. – Pescar. Tc. kenarci. Sec. XIX, înv. Vezi definitia »

RALÍU, raliuri, s. n. Cursă automobilistică de regularitate pe distanțe mari, combinată adesea cu probe speciale (de viteză, îndemânare etc.). – Din fr. rallye. Vezi definitia »

CÁMBIU s. n. țesut vegetal tânăr, constituind zona generatoare libero-lemnoasă din rădăcină și tulpină. (< fr. cambium) Vezi definitia »