DESCUIÁT, -Ă, descuiați, -te, adj. (Despre uși, încăperi etc.) Care nu (mai) este încuiat; care a fost deschis cu cheia. ♦ Fig. (Despre oameni, despre caracterul lor etc.) Care se adaptează ușor la împrejurări, la situații noi; receptiv, deschis; deștept, ager. – V. descuia. Vezi definitia »

IZOLÁT, -Ă, izolați, -te, adj. (Adesea adverbial) Separat; p. ext. îndepărtat; retras. ♦ Situat la distanță (unul de altul); răzleț, ♦ Care constituie o excepție. Un caz izolat. – V. izola. Cf. fr. isolé, it. isolato. Vezi definitia »

PENÁT, -Ă adj. în formă de pană. ◊ (despre frunze) cu nervurile pornind perechi dintr-o nervură centrală; (despre frunze compuse) cu foliolele dispuse de o parte și de alta a unui ax comun. (< lat. pennatus, fr. penné) Vezi definitia »

ALMUCANTARÁT s.n. v. almicantarat. Vezi definitia »

DEZGHIOCÁT¹ s. n. Dezghiocare. – V. dezghioca. Vezi definitia »