Definita cuvantului aulă
ÁULĂ s.f. 1. (Ant.) Curte în fața locuințelor importante, în jurul căreia se grupau dependințele. 2. Sală mare de festivități (aflată mai ales în incinta unei instituții de învățământ). 3. (În orânduirea feudală) curte domnească sau împărătească. [Pron. a-u-. / < lat. aula, cf. germ. Aula].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu aulă
sembiánță, sembiánțe, s.f. (înv.) înfățișare. Vezi definitia »
COLUMBICULTÚRĂ s. f. creșterea porumbeilor. (<fr. colombiculture) Vezi definitia »
SIMFIZÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a simfizei pubiene. [< fr. symphysite]. Vezi definitia »
ZAVEÁSĂ, zavése, s. f. (Var.) Zăvează. Vezi definitia »
SUBPARCÉLĂ s.f. Porțiune dintr-o pădure, omogenă ca arboret, diferențiată în scopul lucrărilor de amenajare a pădurii. [< sub- + parcelă, după fr. sous-parcèle]. Vezi definitia »