Definita cuvantului auspiciu
AUSPÍCIU s.n. 1. (La romani) Prevestire făcută după zborul sau după cântecul păsărilor. V. augur. ♦ Preot care lua auspiciile. 2. (Rar) Protecție. ◊ Sub auspiciile cuiva = sub egida, sub protecția cuiva. [Pron. a-us-pi-ciu, pl. -ii. / < lat. auspicium < avis – pasăre, specere – a examina].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu auspiciu
fonchíu (fonfíu), s.n. (reg.) plantă cu flori albastre ce crește prin păduri și crânguri; pervincă, saschiu. Vezi definitia »
diliu. -ie, dilii adj. v. dilimac. Vezi definitia »
HAZLÍU, -ÍE, hazlii, adj. 1. Spiritual, plin de haz, de umor; vesel. 2. Atrăgător, plăcut, simpatic, nostim. [Var.: (rar) hazlâu, -âie, hazulíu, -íe adj.] – Haz + suf. -liu. Vezi definitia »
ACCESÓRIU, -IE, accesorii, adj., s. n. 1. Adj., s. n. (Obiect, piesă, dispozitiv) care constituie un element secundar, anex, incidental, complementar. 2. (Despre drepturi, cereri etc.) Secundar în raport cu alt drept sau altă cerere, dar legat de acestea și supunându-se ca atare unor condiții de fond și de procedură comune. – Din fr. accessoire, lat. accessorius. Vezi definitia »
RECUPERATÓRIU, -IE adj. recuperator (I). (< lat. recuperatorius) Vezi definitia »