ELÉN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Grecia antică (Elada). ◊ s. f.; în forma elină) limba greacă veche. (< fr. hellène) Vezi definitia »

DEMIMONDÉN, -Ă adj. Referitor la lumea femeilor ușoare; de femeie ușoară. // s.f. Femeie cu moravuri îndoielnice; demimondă. [< fr. demi-mondaine]. Vezi definitia »

GREN s. n. (met.) furtună locală, bruscă și de scurtă durată, însoțită de ploaie, grindină sau ninsoare. (< fr. grain /de vent/) Vezi definitia »

BERLICHINGEN [berlihiŋgən], Götz von (1480-1562), cavaler german. Aventurier și brigand faimos, supranumit „Mînă de fier”, datorită mecanismului de care se servea în locul mîinii stîngi pierdute la asediul cetății Landshut (1504). Figură legendară a cavalerismului german, devenit personaj literar. Vezi definitia »

Termen folosit de cei elevați pentru salată (de exemplu Mimi și cu mama ei). Vezi definitia »