stoiánă s.f. (reg.) loc plan pe un munte. Vezi definitia »

BUIMĂCEÁLĂ, buimăceli, s. f. Buimăcire. – Buimăci + suf. -eală. Vezi definitia »

AGÓGICĂ s. f. Teorie care se ocupă cu schimbările mișcării ritmice, determinate de expresivitate, în timpul executării unei piese muzicale. – Din it. agogica. Vezi definitia »

a cădea în groapă expr. (intl.) a fi arestat, a ajunge la închisoare. Vezi definitia »

ENTÓRSĂ s.f. Leziune traumatică a unei articulații cauzată de ruperea sau întinderea bruscă a ligamentelor. [< fr. entorse]. Vezi definitia »