suflătúră, suflătúri, s.f. 1. (înv.) suflare, batere, bătaie (de vânt); adiere, boare; respirație. 2. (reg.) nămete, troian (de zăpadă). Vezi definitia »

SCRIITÚRĂ, scriituri, s. f. 1. (Fam.) Fel de a scrie; scriere (2), scris¹ (2). ♦ Fel de scriere, sistem grafic. 2. Text: p. ext. conținut al unei scrieri. 3. Aspectul tehnic al unei compoziții muzicale în raport cu adaptarea ei la instrumentul muzical. [Pr.: scri-i-] – Scrie + suf. -itură. Vezi definitia »

URUITÚRĂ s. f. v. huruitură. Vezi definitia »

să conj. – 1. (Înv.) Dacă (funcție condițională); să ești tu (Coresi). – 2. Pentru a (indică finalitatea) unde-i mîța, să ne vadă? (Alecsandri). – 3. Semn al conjunctivului. – Mr., megl. să, si, istr. se. Lat. sῑ (Pușcariu 1491; Tiktin; V. Grecu, Arhivele Olteniei, IV, 18). Cu al doilea sens, se poate substitui prin ca să. Funcția condițională a dispărut în sec. XVII. Cf. săva. Vezi definitia »

SCHISTOZÓMĂ s. f. vierme parazit al vaselor sangvine ale mamiferelor și păsărilor, la care produce schistozomiază; bilharzie. (< fr. schistosome) Vezi definitia »