INTRICÁ vb. tr., refl. 1. a (se) încurca, a (se) intersecta la întâmplare. 2. a (se) confunda; a face intrigi. (< lat. intricare, fr. intriquer) Vezi definitia »

ALUNECÁ, alúnec, vb. I. Intranz. 1. A-și pierde echilibrul, călcând pe o suprafață lucioasă (și a cădea, a se prăbuși). 2. A se mișca lin, fără a întâmpina vreo rezistență; (despre două corpuri aflate în contact) a se deplasa unul față de celălalt tangențial, fără a se rostogoli; a se strecura ușor. 3. Fig. A se abate, a se lăsa ispitit; a greși. [Var.: lunecá vb. I] – Lat. lubricare. Vezi definitia »

CÁCA subst. ~ (din căca) Vezi definitia »

broasca Vezi definitia »

EXTORCÁ vb. tr. a obține ceva (în special bani) cu forța, prin amenințări; a stoarce. (< fr. extorquer, lat. extorquere) Vezi definitia »