Definita cuvantului autocritică
AUTOCRÍTICĂ s.f. Metodă de educare, constând în privirea critică a propriei activități, în dezvăluirea și recunoașterea deschisă a propriilor lipsuri și greșeli, în descoperirea cauzelor care le-au provocat și a mijloacelor de lichidare a lor. [Pron. a-u-. / < fr. autocritique].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu autocritică
păpăláșcă s.f. (reg.) 1. mortar. 2. lut frământat cu apă, folosit ca material de construcție la casele țărănești; noroi. Vezi definitia »
CUIRÁSĂ s. f. 1. armătură din plăci de oțel cu care se blindează navele de război; blindaj. 2. armură de oțel care protejează pieptul și spatele, folosită mai ales în evul mediu; platoșă. (< fr. cuirasse) Vezi definitia »
prúglă, prúgle, s.f. (înv.) un fel de laț. Vezi definitia »
DELINCVÉNȚĂ, delincvențe, s. f. 1. Fenomen social care constă în săvârșirea de delicte. 2. Totalitatea delictelor săvârșite, la un moment dat, într-un anumit mediu sau de către persoane de o anumită vârstă. [Var.: delicvénță s. f.] – Din fr. délinquance. Vezi definitia »
CABALÍN-Ă 1. adj. Referitor la cai. 2. s.f. pl. Familie de mamifere din care face calul. Vezi definitia »