Definita cuvantului autocunoaștere
AUTOCUNOÁȘTERE s.f. Faptul de a se autocunoaște. ♦ Metodă de cunoaștere a propriei persoane, prin introspecție. [< autocunoaște].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu autocunoaștere
SĂLTÁRE, săltări, s. f. Acțiunea de a (se) sălta. – V. sălta. Vezi definitia »
ARIMÁRE s. f. Acțiunea de a arima; arimaj. – V. arima. Vezi definitia »
SELECTÁRE s.f. Acțiunea de a selecta și rezultatul ei. [< selecta]. Vezi definitia »
POSTAPRÍNDERE, postaprinderi, s. f. (Rar) Autoaprindere. – Post1- + aprindere. Vezi definitia »
INDETERMINÁRE, indeterminări, s. f. Lipsă de determinare; nedeterminare. – Din fr. indétermination. Vezi definitia »