PREMEDITÁȚIE, premeditații, s. f. (Înv.) Premeditare. [Var.: (înv.) premeditațiúne s. f.] – Din fr. préméditation, lat. praemeditatio, -onis. Vezi definitia »

nevăstoáie s.f. (reg.) nevastă. Vezi definitia »

gingíe (gingíi), s. f. – Țesut care învelește rădăcinile și o parte din corpul dinților și a măselelor. – Mr. dzindzie, istr. (žinžire). Lat. gingῑva (Diez, I, 206; Pușcariu 721; Candrea-Dens., 745; REW 3675; DAR), cf. it., prov., port. gingiva (calabr. gringria), fr. gencive, sp. encía. În Trans. de Nord se folosește var. gingină, care explică și istr. Cf. ALR, I, 31. Din rom. provine ngr.τσιντσία (Murnu, Lehnwörter, 45). – Der. îngingia, vb. (a se face bobul de porumb; a prospera, a se îmbogăți). Vezi definitia »

HIPOFONÍE, hipofonii, s. f. (Fon.) Amuțire a unui sunet. – Din fr. hypophonie. Vezi definitia »

valvulotomíe s. f., art. valvulotomía, g.-d. valvulotomíi, art. valvulotomíei; pl. valvulotomíi, art. valvulotomíile Vezi definitia »