BRONHOCÉL s. n. tumoare a gâtului, plină cu aer și materii stagnante, determinată de o stenoză bronșică. (< fr. bronchocèle) Vezi definitia »

AȚEL, com. în jud. Sibiu; 4.120 loc. (1991). Expl. de nisipuri. Stație de c. f. Biserică fortificată (sec. 14-15). Vezi definitia »

HEMATOCÉL, hematocele, s. n. Tumoare formată printr-o revărsare de sânge într-un țesut celular. – Din fr. hématocèle. Vezi definitia »

GEL, geluri, s. n. (Chim.) Substanță coloidală cu consistență vâscoasă și însușiri specifice deopotrivă lichidelor și solidelor. – Din fr. gel. Vezi definitia »

struțucél, struțucéi, s.m. (reg.) buchet mic de flori; buchețel, struțișor, struțuc, struțucior, struțurel, struțușor. Vezi definitia »