Definita cuvantului autoinstruire
AUTOINSTRUÍRE s.f. Faptul de a se autoinstrui; instruire desfășurată de om prin efort personal, în afara sistemului de învățământ; autodidaxie. [< autoinstrui].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu autoinstruire
GRAMATICALIZÁRE s.f. Acțiunea de a (se) gramaticaliza și rezultatul ei; folosire a unui element lexical denotativ ca simplu element gramatical. [< gramaticaliza, după fr. grammaticalisation]. Vezi definitia »
ÎMBUJORÁRE, îmbujorări, s. f. Acțiunea de a se îmbujora. – V. îmbujora. Vezi definitia »
REVANȘÁRE, revanșări, s. f. (Rar) Acțiunea de a se revanșa. – V. revanșa. Vezi definitia »
OFTICÍRE, ofticiri, s. f. v. OFTICI. – [DLRM] Vezi definitia »
DECUPLÁRE s.f. Acțiunea de a decupla și rezultatul ei; dezlegare. [< decupla]. Vezi definitia »