zeflemisíre (ze-fle-) s. f., g.-d. art. zeflemisírii; pl. zeflemisíri Vezi definitia »

FONOTECÁRE s.f. Selecționarea părții utile a înregistrărilor efectuate pe benzi de magnetofon sau pe pelicule cinematografice. [< fonotecă]. Vezi definitia »

ATESTÁRE s.f. Acțiunea de a atesta și rezultatul ei; mărturie, dovadă. ♦ Prezență a unui cuvânt într-un text scris, mărturie a existenței sale în limbă. [<atesta]. Vezi definitia »

ÎNRUDÍRE, înrudiri, s. f. Faptul de a se înrudi; rudire. – V. înrudi. Vezi definitia »

INSTRUÍRE s.f. Acțiunea de a (se) instrui și rezultatul ei. [Pron. -stru-i-. / < instrui]. Vezi definitia »