BERGSONÍSM s. n. doctrina filozofică a lui Bergson, a cărei categorie centrală este „durata” și care susține că adevărul nu este accesibil cunoașterii științifice. (< fr. bergsonisme) Vezi definitia »

HIPERGONADÍSM s. n. hipergenitalism (2). ♦ ~ masculin = hiperorhidie. (< engl. hypergonadism) Vezi definitia »

SEMIPARAZITÍSM s. n. parazitism parțial al unor plante verzi. (după fr. demi-parasitisme) Vezi definitia »

EBRAÍSM s.n. Mod de a vorbi propriu limbii ebraice. [< fr. hébraïsme]. Vezi definitia »

GENETÍSM s.n. Teorie psihologică potrivit căreia perceperea spațiului este rezultatul educației simțurilor. [< fr. génétisme]. Vezi definitia »