Definita cuvantului proscripție
PROSCRÍPȚIE, proscripții, s. f. 1. (În Roma antică) Punere în afară de lege sau osândire la moarte a cuiva, fără forme de judecată, pentru infracțiuni politice. ◊ Listă de proscripție = listă afișată care cuprindea numele persoanelor declarate în afara legii. 2. Pedeapsă la care autoritatea publică supunea pe cineva pentru o vină politică; izgonire din patrie, exil, surghiun. – Din lat. proscriptio, fr. proscription.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu proscripție
MINUTERÍE, minuterii, s. f. Parte a unui ceasornic care imprimă minutarelor mișcarea de rotație, – Din fr. minuterie. Vezi definitia »
HIDROTIPÍE s. f. procedeu de realizare a fotografiilor în culori, folosit la copierea filmelor cinematografice color cu matrițe în relief, cu ajutorul unor coloranți solubili în apă. (< fr. hydrotypie) Vezi definitia »
HELIOZINCOGRAFÍE, heliozincografii, s. f. Procedeu de reproducere a hărților și a desenelor, care constă în trecerea desenului pe o placă de zinc granulat. ♦ (Concr.) Reproducere obținută prin acest procedeu. [Pr.: -li-o-] – Helio- + zincografie. Vezi definitia »
EXENTERÁȚIE s.f. (Med.) Ieșirea intestinelor din cavitatea peritoneală. V. eventrație, eviscerație. ♦ Ablațiune a intestinelor în abator. [Pron. eg-zen-. / < fr. exentération, cf. lat. ex – în afară, gr. enteron – intestin]. Vezi definitia »
DISEMÍE s. f. dificultate în utilizarea simbolurilor limbajului. (< fr. dyssémie) Vezi definitia »