Definita cuvantului proscripție
PROSCRÍPȚIE, proscripții, s. f. 1. (În Roma antică) Punere în afară de lege sau osândire la moarte a cuiva, fără forme de judecată, pentru infracțiuni politice. ◊ Listă de proscripție = listă afișată care cuprindea numele persoanelor declarate în afara legii. 2. Pedeapsă la care autoritatea publică supunea pe cineva pentru o vină politică; izgonire din patrie, exil, surghiun. – Din lat. proscriptio, fr. proscription.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu proscripție
compáníe (-íi), s. f. – 1. Subunitate militară mai mare decît plutonul și mai mică decît batalionul. – 2. Tovărășie, însoțire. – 3. Grup mic de persoane care își petrec vremea împreună, societate. Mare întreprindere constituită sub formă de societăți. – Var. (înv.) cumpanie. Mr. cumbanie. It. compagnia (sec. XVIII) și apoi din fr. compagnie. S-a specializat în compánie „companie militară” și companíe, cu toate celelalte sensuri ale cuvîntului sp. sau fr. – Der. companist, s. m. (înv., negustor asociat companiei comercianților greci din Trans., sec. XVIII); companion, s. m. (tovarăș), înv. Vezi definitia »
OSTEOPATÍE s.f. (Med.) Denumire generică a bolilor sistemului osos. [Gen. -iei. / < fr. ostéopathie, cf. gr. osteon – os, pathos – boală]. Vezi definitia »
MECANOTERAPÍE s. f. tratament al unor boli prin mobilizarea articulațiilor, a mușchilor cu ajutorul a diferite instalații mecanice. (< fr. mécanothérapie) Vezi definitia »
MONOANDRÍE s.f. Formă de căsătorie în care femeia are un singur soț. [Pron. -no-an-, gen. -iei. / < fr. monoandrie, cf. gr. monos – unic, aner – bărbat]. Vezi definitia »
AMIGDALECTOMÍE s. f. Îndepărtare a amigdalelor pe cale chirurgicală. – Din fr. amygdalectomie. Vezi definitia »